Sărbătoare să fie, dar cel puțin să știm și noi

Astrologic vorbind, Crăciunul, sărbătorit pe data de 25 decembrie, este momentul când soarele începe să crească pe cer. Pământul are oIMG_3076
înclinație față de axă de 23027’. Razele Soarelui cad perpendicular pe tropicul Capricornului ( de unde și momentul astrologic când intrăm în zodia Capricornului). În mișcarea sa în jurul soarelui, pământul atinge punctul maxim de înclinație, în emisfera boreală, la solstițiul de iarnă (anul acesta solstițiul a avut loc pe data de 22 decembrie la ora 01:03) când trăim și cea mai scurta zi din an. Din punctul nostru de observare de pe pământ, din aceeași emisferă boreală, ziua începe să crească începând cu data de 25 decembrie. Lumina renaște!

Creștinește vorbind este ziua de naștere a Mântuitorului nostru, o bucurie nemărginită, se naște Lumina Lumii! Făcând un rezumat al mesajului transmis de Isus, interpretat de mulți în diverse forme, îmi permit să spun că prin cunoașterea de sine, Iubirea izvorăște din noi, pentru noi. Liniștea, tihna, dragostea, bucuria, sunt darurile noastre pentru noi, pentru toți.

Mă întrebam mai de ună zi la un dar pentru o ființă dragă. Am făcut liste, am mers prin fel de fel de magazinașe să caut nimic. Am început să listez repede în memorie ce i-ar placea, ce și-ar dori, ce ar bucura-o…, am ajuns la darul cel mai de preț, dar pe care, dăruindu-l, îl va primi cu mare bucurie…IUBIREA.

Am avut un dialog cu privire la “Dăruind vei dobandi” spus/scris de Nicolae DeLaRohia. Acest “Dăruind vei dobandi” scos din contextul lui Stainhardt nu valoreaza 2 bani. Iată cum scrie: “Nu din prisosul, nu din puținul tău, ci din neavutul tău, din ceea ce îți lipsește. Dăruind altuia ce nu ai – credință, lumină, încredere, nădejde – le vei dobândi și tu. Trebuie să-l ajuți cu ceea ce nu ai. Dând ce nu ai, dobândești și tu, cel gol, cel pustiit, cele ce-ti lipsesc.”
Mulți îl folosesc ca un combustibil al Ego-ului, fără a discerne câtuși de puțin, semnificația acestui “Dăruind vei dobandi”. Să ne reamintim puțin de proverbul românesc “Dar din Dar se face rai!”.  Adică, ce ai primit să dai mai departe, asta zice, nici de cum sa îți rupi picioarele prin magazine să cumperi un cumpărături(sinonim cu lături în acest caz) ca apoi, să speri să primești și tu ceva. Evitați să materializați darurile!!!

Acum să revenim la oile noastre!
Cum așa,  dintr-o dată, devenim mai buni și mai înțelegători, mai iertători și mai implicați în relațiile cu cei de lângă noi, câd pe parcursul a 11 luni noi nici măcar nu ne sinchisim să ne gândim la mulți oameni de lângă noi, iar dacă o facem, îi judecăm și îi catalogăm cum ne vine nouă bine, cu micisme și pizmă? Hai să fim serioși! Lumea aruncă în stânga și în dreapta cu banii, cu timpul, cu propria liniște cumpărând tone de mâncare, de băutură (cred că aici mai e loc de o bere), cadouri care mai mari și mai frumos ambalate, care mai mici și mai scumpe, numai să ne arătăm bunăvoința și dărnicia.  În rest? Ce facem noi cu restul anului când nu ne mai cunoaștem și nu ne mai trezim din apatia zilei pe care o transformam într-o noapte continua? Fără a ne da seama cât de falși suntem, cădem în mirajul economiei de piață, care ne îndrumă, sub un pretext sau altul, să cheltuim toate resursele pe nimicuri, ca apoi, în zilele ce urmează (peste numai 7 zile) să încercăm să restabilim balanța, evitând falimentul.

Iau în calcul și varianta că aceste sărbători fericite sunt, de fapt, un mod de a evita falimentul sufletului nostru.

Zilele trecute, p-acilea pe la țară, am văzut oameni pașnici cu topoare și cuțite, bine șlefuite și îngrijit curățate numa bune de tăiat beregăți de porci, ca apoi, într-un ritual păgân să în tranșeze ca pe porc, pe porc. O Doamne Isuse, Ecce Homo al Creației tale, blând și iubitor, pentru care ai murit!  Așa suntem, din acest motiv am răstignit pe cruce OMUL. Am inventat un obicei, în spatele căruia ne etalam adevărata noastră valoare. Sărbători Fericite!

Îmi doresc să primiți sub bradul vieții Lumina Nașterii, liniștea, tihna, bucuria, slujirea, compasiunea, dragostea!

Soarele răsare în fiecare zi, pentru fiecare din noi, în fiecare din noi, El este acolo sus, priviți-l, ne luminează fără să ne ceară nimic, fără să aștepte nimic… Pur și simplu ESTE.

FIȚI!

Posted on by cdmitroi Posted in Între Cer și Pământ

One Response to Sărbătoare să fie, dar cel puțin să știm și noi

  1. Pingback: Vinerea Albă | Musacaua de cuvinte

Add a Comment