Pledoarie pentru mișcare

Din ciclul laba, sportul și turismul, întărește organismul:sport

Ne-am născut perfecți.
În mărinimia lui, Dumnezeu (sau cum vreți voi să îi spuneți) ne-a creat cu toate puterile, forțele și informațiile necesare parcurgerii unui drum ce se întinde pe zeci ori sute de ani, fie că drumul acesta se rezumă la o singură experiență,  fie că lasă loc pentru mai multe trăiri, avem de parcurs o viața într-un timp dat.

Niciodată nu ne-a dat mai mult decât am putea duce. Suntem responsabil față de acest dar al Universului care se numește viață. Suntem niște ”mașinării” incredibile dotate cu mușchi, tendoane, oase, organe interne, cu sistem de reproducere perfect pus la punct (pe care știința modernă încă nu și-l poate explica), cu o caroserie numită piele, care are milioane de senzori capabili să distingă ce e folositor și ce un. Suntem mașina perfectă care merge cu apă.(să nu uităm că 70% dintr-un corp uman adult conține apă).

Cu toate acestea, reușim să intervenim în viața copiilor noștri și să le dereglăm întreaga mașinărie cu programe proaste pe care le-am primit și noi la rândul nostru de la părinți. Unul din programe a fost la începuturile industrializării, când oamenii de la țară au început să își protejeze copiii de muncile din gospodărie, trimițându-i la oraș să lucreze în fabrici, pentru aș câștiga mai ușor existenta, să nu mai rânească la coada vacii așa cum au trăit ei.

Eu sunt la prima generație de încălțați, părinții mei trăind la țară cam până pe la 20 de ani când au fost trimiși la oraș să se facă ”domni”. Numai că domnii aceea care au devenit orășeni, au preluat și sintagma ”să nu obosească copilul” astfel, fără voia lor ne-au handicapat fizic. Dacă până pe la 30 de ani am avut puterea vârstei și ceva informație genetică a unui corp crescut cu activitatea fizică, după această vârstă, mecanismele mașinăriei au început să scârțâie, iar dacă nu sunt mișcate se blochează ca mai apoi să cedeze.

Bunicii noștri nu aveau hernie de disc!!!

Neglijarea sănătății fizice de la vârste fragede, poate provoca în 10-15 ani derapaje ireparabile.
La vârsta de 20 de ani, avem organe interne sănătoase, care sunt supuse la un stres greu de imaginat.
La 20 de ani, pe când goleam 500 ml de votcă pe seară, nici nu știam unde este situat ficatul :). Mă gândeam eu la asta? Mi-a zis cineva așa ceva? Norocul meu că nu existau energizante pe atunci :D . Îmi amintesc de nopțile pierdute, cum beam tone de cafea să rămân cât mai mult treaz, să mă distrez….Toate organele interne au fost solicitate la maxim timp de ani de zile…Acum apar primele semne ale exceselor! Ce facem? În variantă proastă, dar la îndemână, mergem repejor la medic, luam 2-3 pastile și efectul se duce….cauza rămâne.
E adevărat, nu mai putem aduce timpul înapoi, dar putem însănătoșii corpul, putem ajuta mașinăria asta minunata să își reia funcțiile, numai că pentru asta trebuie conștietizat faptul că ce ai distrus în 10 ani nu se repară cu un anti-inflamator, că o gastrită nu se repară cu un colebil, că o constipație nu se repară cu un purgativ luat în criză.

În micimea noastră, nu mai avem timp de prosti, de boli ușoare care se pot vindeca cu remedii banale, cum ar fi un regim alimentar bazat pe vegetale, un pic de mișcare, ori un regim de viață mai puțin zgomotos pentru câteva luni, remedii aplicate cu consecvență. Nu, noi ne mulțumim cu un pumn de medicamente prescrise de un medic și gata.

În anul 2002 am avut o intoxicație alimentară severă și m-am pricopsit cu o intoleranță la medicamentele anti-inflamatoare de toată bucuria. Orice anti-inflamator aș lua poate fii fatal. Mulțumesc mașinăriei mele că a refuzat să mai primească mizeriile farmaceutice. Obligat de mici răceli ori dureri de cap, am recurs la remedii băbești și naturiste. De 14 ani nu mai înghit medicamente!!! Dar pentru asta a fost nevoie de o atenție sporită la ce consum, ce fac, cum mă mișc, iar rezultatul este fascinant.

Din primăvara lui 2012 (se pare ca am ceva cu anii aștia cu 2 la sfârșit) am renunțat la consumul de carne. Primul motiv? E mai bună pizza quatroformaggi versus friptură. Restul de motive le găsiți în tot felul de tratate pentru sănătate și viață bună.

Încet și cu pași mici am revizuit întregul comportament alimentar…dar cu toate astea ceva lipsea, ceva mă făcea să nu mă simt ca la 20 de ani, pentru că toți visăm asta, orice ați spune. păream neterminat.

Evrica!!! (strigă țăranul)
Răspunsul a venit de la antici care susțineau că mens sana in corpore sano. Adică, sănătatea corpului se va reflecta asupra minţii. Lucru valabil şi viceversa,  unei minţi sănătoase îi corespunde un corp sănătos.

Plecând de la aceste ziceri și gândindu-mă la bunicii mei, care foloseau corpul fizic 10-12 ore din 24 cărând apă la animale, dând cu coasa, etc., am decis să dezvolt un prost obicei de a mă mișca zilnic, să fac și eu ce zic ăia de la televizor „pentru o viață sănătoasă, faceți mișcare cel puțin 30 de minute în fiecare zi” . Paradoxal, dar nu întâmplator, au dreptate. Numai că acest minim de 30 de minute se face când ești leneșul întruchipat, dar mișcarea trebuie să fie de cca 60 minute pe zi. Evident, întrebarea este când? Răspuns corect: între timp. Pentru a mânca irosim minim 3 ore pe zi iar pentru mișcare nu găsim o ora? Așa ca am decis să iau de la mâncare o ora și am rezolvat problema.
Și uite așa, am ajuns de la 1 oră pe săptămână de antrenament la 4-5 ore pe săptămâna.
Lipsa mișcării formează staze (Oprire sau încetinire a circulației sângelui ori a secrețiilor interne, în unele părți ale organismului.- dex ). Întregul nostru corp este parte a unei mișcări. Pentru a trăi trebuie să ne mișcăm, precum întregul Univers, care este într-o continuă mișcare. Ne-am găsit noi oamenii să ne mutam intelectul din mașină în fotel, din fotel în canapel să nu ne mișcam nițel că obosim, dragă. Din românescul ”hai sictir și mișcă-ți curu” este noua mea regulă de viață.

Există pe internet mii de filmări cu exerciții. Avem exemple în jurul nostru cu sutele, să ne dăm un scop în viață și să ne mișcăm. Bunica a trăit 100 de ani pentru că s-a mișcat toată viața și s-a bucurat de nepoți și stră-nepoți.
Mișcarea fizică nu înseamnă mușchi a la Arnold, mișcarea fizică înseamnă a fi tu cu tine, a face exerciții fizice șă fi plin de vigoare, plin de bucurii, cu un sânge sănătos, fluid, plin de vitalitate!! (sau sânge-n pulă cum zic românii)

O altă minune a mișcării este că nu mai ai timp să te gândești la depresii, la supărări. După 1 oră de exerciții fizice nu mai ai timp să te gândești le căcaturi.

Propăvăduiesc mișcarea pentru că am stat într-o stare de letargie ani de zile, în voma confortului din canapea. Iar pentru asta îi mulțumesc unchiului din Germania (frate cu fratele din Galați) pentru cuvinte, răbdare, dăruire și bocanc în tibie.

Când te miști totul în jurul tău se mișcă, totul vibrează.

Acest articol este scris pentru mine în primul rând și pentru tine, în primul rând.

În rest….bucurii, tihnă și consecvență

Posted on by cdmitroi Posted in Între Cer și Pământ

Add a Comment