Sărbătoare să fie, dar cel puțin să știm și noi

Posted on by cdmitroi Posted in Între Cer și Pământ | 1 Comment

Astrologic vorbind, Crăciunul, sărbătorit pe data de 25 decembrie, este momentul când soarele începe să crească pe cer. Pământul are oIMG_3076
înclinație față de axă de 23027’. Razele Soarelui cad perpendicular pe tropicul Capricornului ( de unde și momentul astrologic când intrăm în zodia Capricornului). În mișcarea sa în jurul soarelui, pământul atinge punctul maxim de înclinație, în emisfera boreală, la solstițiul de iarnă (anul acesta solstițiul a avut loc pe data de 22 decembrie la ora 01:03) când trăim și cea mai scurta zi din an. Din punctul nostru de observare de pe pământ, din aceeași emisferă boreală, ziua începe să crească începând cu data de 25 decembrie. Lumina renaște!

Creștinește vorbind este ziua de naștere a Mântuitorului nostru, o bucurie nemărginită, se naște Lumina Lumii! Făcând un rezumat al mesajului transmis de Isus, interpretat de mulți în diverse forme, îmi permit să spun că prin cunoașterea de sine, Iubirea izvorăște din noi, pentru noi. Liniștea, tihna, dragostea, bucuria, sunt darurile noastre pentru noi, pentru toți.

Mă întrebam mai de ună zi la un dar pentru o ființă dragă. Am făcut liste, am mers prin fel de fel de magazinașe să caut nimic. Am început să listez repede în memorie ce i-ar placea, ce și-ar dori, ce ar bucura-o…, am ajuns la darul cel mai de preț, dar pe care, dăruindu-l, îl va primi cu mare bucurie…IUBIREA.

Am avut un dialog cu privire la “Dăruind vei dobandi” spus/scris de Nicolae DeLaRohia. Acest “Dăruind vei dobandi” scos din contextul lui Stainhardt nu valoreaza 2 bani. Iată cum scrie: “Nu din prisosul, nu din puținul tău, ci din neavutul tău, din ceea ce îți lipsește. Dăruind altuia ce nu ai – credință, lumină, încredere, nădejde – le vei dobândi și tu. Trebuie să-l ajuți cu ceea ce nu ai. Dând ce nu ai, dobândești și tu, cel gol, cel pustiit, cele ce-ti lipsesc.”
Mulți îl folosesc ca un combustibil al Ego-ului, fără a discerne câtuși de puțin, semnificația acestui “Dăruind vei dobandi”. Să ne reamintim puțin de proverbul românesc “Dar din Dar se face rai!”.  Adică, ce ai primit să dai mai departe, asta zice, nici de cum sa îți rupi picioarele prin magazine să cumperi un cumpărături(sinonim cu lături în acest caz) ca apoi, să speri să primești și tu ceva. Evitați să materializați darurile!!!

Acum să revenim la oile noastre!
Cum așa,  dintr-o dată, devenim mai buni și mai înțelegători, mai iertători și mai implicați în relațiile cu cei de lângă noi, câd pe parcursul a 11 luni noi nici măcar nu ne sinchisim să ne gândim la mulți oameni de lângă noi, iar dacă o facem, îi judecăm și îi catalogăm cum ne vine nouă bine, cu micisme și pizmă? Hai să fim serioși! Lumea aruncă în stânga și în dreapta cu banii, cu timpul, cu propria liniște cumpărând tone de mâncare, de băutură (cred că aici mai e loc de o bere), cadouri care mai mari și mai frumos ambalate, care mai mici și mai scumpe, numai să ne arătăm bunăvoința și dărnicia.  În rest? Ce facem noi cu restul anului când nu ne mai cunoaștem și nu ne mai trezim din apatia zilei pe care o transformam într-o noapte continua? Fără a ne da seama cât de falși suntem, cădem în mirajul economiei de piață, care ne îndrumă, sub un pretext sau altul, să cheltuim toate resursele pe nimicuri, ca apoi, în zilele ce urmează (peste numai 7 zile) să încercăm să restabilim balanța, evitând falimentul.

Iau în calcul și varianta că aceste sărbători fericite sunt, de fapt, un mod de a evita falimentul sufletului nostru.

Zilele trecute, p-acilea pe la țară, am văzut oameni pașnici cu topoare și cuțite, bine șlefuite și îngrijit curățate numa bune de tăiat beregăți de porci, ca apoi, într-un ritual păgân să în tranșeze ca pe porc, pe porc. O Doamne Isuse, Ecce Homo al Creației tale, blând și iubitor, pentru care ai murit!  Așa suntem, din acest motiv am răstignit pe cruce OMUL. Am inventat un obicei, în spatele căruia ne etalam adevărata noastră valoare. Sărbători Fericite!

Îmi doresc să primiți sub bradul vieții Lumina Nașterii, liniștea, tihna, bucuria, slujirea, compasiunea, dragostea!

Soarele răsare în fiecare zi, pentru fiecare din noi, în fiecare din noi, El este acolo sus, priviți-l, ne luminează fără să ne ceară nimic, fără să aștepte nimic… Pur și simplu ESTE.

FIȚI!

Îngeri și demoni

Posted on by cdmitroi Posted in Între Cer și Pământ | Leave a comment

Textul de mai jos m-a luminat, ca fiecare text scris de ingeri.univers
(via https://www.facebook.com/vanda.florea )

”Primii trei demoni, cărora trebuie să le smulgem colții, sunt mânia, lăcomia și poftele. Înfrângerea acestor forțe ne permite să trăim, la nivel sacru.
În cartea sa, ”Inițiere și iluminare – Calea șamanică de vindecare”(Ed. For you), Alberto Villoldo – un cunoscut inițiat în șamanism, de profesie psiholog, pe care l-am văzut la un seminar de două zile și la București în urmă cu vreo câțiva ani, spune că toate religiile lumii au identificat existența a șapte păcate capitale ale oamenilor. Cele șapte păcate mai sunt numite și ”demoni”(despre acest subiect am mai scris acum ceva vreme) Read more

De ieri până mâine e azi

Posted on by cdmitroi Posted in Între Cer și Pământ | Leave a comment

Paște Fericit!DSC_2224

Tot la fel de frumos am putea spune că vin sărbătorile, iar și iar vin sărbătorile cu mâncare multă și îmbuibeală peste măsura stomacului nostru, dar vin sărbătorile, momente de pioșenie nemărginită și inimaginabilă liniște sufletească. (acum ceva ani eram agitat de mama focului că nu puteam să adorm de câtă mâncare băgam în mine). Dară vin sărbătorile, apoi ce vine, vine Unu Mai, iar dacă e Unu Mai vrem și Doi Mai (asta parcă e o stațiune (nu Băi) la malul Mării), după Întăiu Maiu (așa la pachet cu Doiu) ce mai vine? Păi vine ziua Europei (amanta lui Zeus), apoi Adormirea Maicii Domnului, Halloween succedat de Moș Nicolae cel cu nuielușa și iar năuceală, vin sărbătorile cu Craciun, cu Anul Nou cu Sf Ion, cu ziua lu Vălică(unica zi din an in care ai voie să iubești pe stil americam), cu Dragobetele Read more

Lungul drum al scurtei vieți

Posted on by cdmitroi Posted in Între Cer și Pământ | Leave a comment
IMG_7368

Echeveria secunda

Click!
Atât ne desparte de final. Ne cramponăm zi de zi de toate nimicurile ce ne ocupă trăirea și tihna, mereu suntem frustrați de fel de angoase, cum spune vorba prietenului meu  “angoase de burgezi”.
Viața ne e împânzită de frici, de frustrari, de compeții permanente și total nefolositoare, de gelozi și pismă. Mereu e altcineva de vină, mereu găsim scuze meschine pentru tot, mereu îl avem în vedere pe “dacă”, dacă avem, dacă făceam , dacă, dacă și iar dacă. Oare nu e mai simplu acționează și asumă? nu e mai frumos să fi atent și să iubești, iubeste tot ce faci, asumă-ți, trăiește și nu învinovății pe nimeni pentru faptele tale,  nu căuta să judeci, să te apuci să dai verdicte ieftine., să pui mai presus de toate oricare din minunațiile pe care tu le-ai fi facut dacă. Dacă ce? Dumnezeu ne-a creat prin cuvânt, și-a asumat tot ce a facut, ne-a dat darul să algem singuri. Ce am ales? O sumedenie de scuze!
Ia să ne uităm nițel la faimosul Adam și la întâmplarile din grădina Edenului cu privire la pomul cunoșterii binelui și al răului; “Dumnezeu a zis: „Să nu mâncaţi din el şi nici să nu vă atingeţi de el, ca să nu muriţi.” Știm că femeia(iar femeia), ispitită de șarpe a păpat din roadele pomișorului apoi i-a dat lui Adam. Efectul? Read more

Fără poezie viața e pustiu (64)

Posted on by cdmitroi Posted in Fără poezie viața e pustiu | 1 Comment

Viata Lumii
Miron Costin

A lumii cântu cu jale cumplită viiața,DSC_3854
Cu griji și primejdii cum iaste și ața:
Prea supțire și-n scurtă vreme trăitoare.
O, lume hicleană, lume înșelătoare!
Trec zilele ca umbra, ca umbra de vară,
Cele ce trec nu mai vin, nici să-ntorcu iară.
Trece veacul desfrânatu, trec ani cu roată.
Fug vremile ca umbra și nici o poartă
A le opri nu poate. Trec toate prăvălite
Lucrurile lumii, și mai mult cumplite.
Și ca apa în cursul său cum nu să oprește.
Așa cursul al lumii nu să contenește. Read more