Nunta la români

Posted on by cdmitroi Posted in Între Cer și Pământ | Leave a comment

După ceva săptămâni de telefoane și sms-uri, am reușit să mă întâlnesc cu un vechi prieten la o cafea. Discuții, vorbe, povești…au downloadfost 2-3 ore minunate în care ne-am povestit despre ce carți am mai citit, ce filme, ce știri…chestiuni de masculi și nu numai. Printre multe alte subiecte am atins subiectul “nunta la români”, el fiind oarecum înfipt in acest hățiși numit “eveniment’  pe care fiece fată bună de măritiș îl așează mai presus de propria persoană, ea tânjește după el de vremea când și-au făcut apariția primele forme de acnee, ce când s-a sărutat plină de emoție pe holurile liceului cu cel mai fumos băiat din viata ei(aia era de mult).
Așa început o discuție făcând un clasament al lucrurilor importate de la o nuntă  pentru ca frumosul, inegalabilul, mult visatul eveniment să iasa mai mult ca perfect(ul), ca toata lumea să fie multumiță, toata lumea să se simte bine.
Read more

Fără poezie viața e pustiu (63)

Posted on by cdmitroi Posted in Fără poezie viața e pustiu | 3 Comments

Multa lume stie mai mult sau mai putin ca in primii 2 ani de posesie a permisului de conducere am avut deslusit si profundat tainele trabicondusului la bordul unui Trabant 601, combi. Era o masina care ignora toate canoanele fizicii. Era o MINUNE.
Dimineata am primit un fisier audio care mi-a amintit de sunetul suav al motorului. Brusc mi-au venit in mana urmatoarele versuri:

Ce vremuri, ce dezmatz, ce fericire,
Cum mai tragea asa sa moara,
Cu un piston uzat, intr-o bujie
Si-l inecam seara de seara.

Cum se misca el rectiliniu
Ca o minune a tehnicii tarzie
Printre gramezi de aluminiu
Trezind din morti orice stafie. Read more

Fără poezie viața e pustiu (62)

Posted on by cdmitroi Posted in Fără poezie viața e pustiu | Leave a comment

Roza VânturilorIMG_5784

Zdrenţe de nori brăzdează cerul,
Frânturi de soare mângâie-mprejur.
Doar patru puncte desluşesc misterul
Ce îl au astăzi, clipele din jur.

Mă uit pe geam și văd un început…
Un stol de rândunele ce rotesc
In zbor vad brazi crescând încet, tăcut
Sub cercul şifonat  Împărătesc.

În mine se revarsă Universul tot
În mine se revarsă toata bucuria
Cu gândul să-l cuprind nu pot
Dar văd prin ochii minții vecia. Read more

Fără poezie viața e pustiu (61)

Posted on by cdmitroi Posted in Fără poezie viața e pustiu | Leave a comment

Simțiri în anotimp

DSC_3713

Luciei!

Acum că vine toamna
Şi-am primăveri în mine…
Să vină mandră iarna
Cu verile senine.

O frunză ruginie se desprinde
Din creanga verde de stejar
Când toamna aurie o surprinde
Nimic din ce trăim nu e-n zadar.

În primăvara vieții mele
Răsai ca mugurii de-arțar
Cercei de apă, praf de stele
Pe-al Parângului altar. Read more

Fără poezie viața e pustiu (60)

Posted on by cdmitroi Posted in Fără poezie viața e pustiu | Leave a comment

Initial(acu vreo 15-20 de ani daca nu mai bine), cand am citit poezia mi se spunea cate in luna si in stele despre metafore si comparatii neavand nimic de a face cu realitate ei. Revelatie, traire, premonitie, profetie…cam as suna superbele versuri pe care va rog sa le cititi cu mare atentie.1013049_679640145386270_1103158732_n

Scrisoarea I

Când cu gene ostenite sara suflu-n lumânare,
Doar ceasornicul urmează lung-a timpului cărare,
Căci perdelele-ntr-o parte când le dai, şi în odaie
Luna varsă peste toate voluptoasa ei văpaie,
Ea din noaptea amintirii o vecie-ntreagă scoate
De dureri, pe care însă le simţim ca-n vis pe toate.

Lună tu, stăpân-a mării, pe a lumii boltă luneci
Şi gândirilor dând viaţă, suferinţele întuneci;
Mii pustiuri scânteiază sub lumina ta fecioară,
Şi câţi codri-ascund în umbră strălucire de izvoară!
Peste câte mii de valuri stăpânirea ta străbate,
Când pluteşti pe mişcătoarea mărilor singurătate!
Câte ţărmuri înflorite, ce palate şi cetăţi,
Străbătute de-al tău farmec ţie singură-ţi arăţi!
Şi în câte mii de case lin pătruns-ai prin fereşti,
Câte frunţi pline de gânduri, gânditoare le priveşti! Read more